„Povestea Hargot Estate este, înainte de toate, o întoarcere. Nu doar la un loc, ci la un fel de a trăi pe care l-am avut cândva și pe care, fără să ne dăm seama, l-am căutat din nou.

În anul 2000, părinții mei au vrut să iasă din ritmul orașului. Au căutat mult, prin tot județul, fără să se oprească nicăieri cu adevărat. Până au ajuns în Sănătești, într-un loc traversat de apele Jaleșului. Nu era un teren „ușor” – trei brațe de apă îl tăiau, iar lumea îl știa ca „mlaștina de la Hârgot”. Pentru ei, însă, a fost exact genul de provocare pe care au ales să o accepte.

Au început încet. Au curățat, au plantat, au stabilizat pământul. An după an. Fără grabă, fără planuri mari spuse cu voce tare. Doar muncă și răbdare. Locul s-a schimbat în timp, iar eu am crescut odată cu el. Ce era cândva o bucată de pământ greu de stăpânit a devenit, treptat, tărâmul nostru.

Pentru mine, Hârgot nu a fost niciodată un proiect. A fost locul în care totul se întâmpla firesc: scândurile de lemn țineau loc de masă, râul ne ocupa zilele – pescuiam, intram în apă fără să ne pese de timp, iar locul care astăzi e iaz era atunci „piscina” noastră. Iarna urcam dealurile pentru săniuș, vara le coboram fără vreun plan, doar ca să vedem unde ajungem. Nu era nimic aranjat, dar era exact cât trebuia. Acolo am învățat cum arată, de fapt, libertatea.

Apoi am plecat. Studiile și munca m-au dus în afara țării, într-un ritm complet diferit. Între timp, locul a rămas aici și a mers mai departe fără noi. A crescut în felul lui.

Întoarcerea nu a fost o decizie luată dintr-o dată. A venit treptat. Și, la un moment dat, a devenit clar că aici are sens să fim. Împreună cu soțul meu și cu familia, am decis să ducem mai departe ce au început părinții mei, dar într-un mod deschis și pentru  – nu ca destinație, ci ca experiență sinceră.

Hargot Estate nu este un loc „de bifat”. E un loc în care vii dacă simți nevoia să încetinești. Să stai. Să simți. Să fii. Nu e despre perfecțiune și nici despre imagine, ci despre un tărâm construit în timp, din lucruri simple, făcute pe bune care să rămână aproape de oameni.

Pentru noi, asta înseamnă Hârgot. O întoarcere la ce contează.“